AH-64 Apache este un elicopter de atac bimotor, cu două locuri, dezvoltat inițial de Hughes Helicopter la mijlocul anilor 70.
În 1984, compania Hughes Helicopter a fost achiziționată de McDonnell Douglas care a continuat producția elicopterului începută de Hughes în 1983 fabrica sa din Mesa, Arizona.
Mai târziu, în 1997, McDonnell Douglas a fuzionat cu Boeing iar AH-64 a devenit un produs al cunoscutei corporații americane Boeing.
În prezent produs de Boeing, AH-64 Apache este, fără îndoială, cel mai cunoscut elicopter de atac din lume.
Apache este pricipalul elicopter de atac al armatei americane. Împreună cu AH-1Z Viper, noul elicopter de atac al Infanteriei Marine și ultimul produs din faimoasa familie Cobra, sunt cele mai avansate elicoptere de atac americane.
Istoric
După ce armata americană a emis la data de 15 noiembrie 1972 o cerere de prounere pentru un elicopter de atac avansat, companiile Bell, Sikorsky, Lochheed Hughes și asocierea dintre Boeing Vertol și Grumman au răspuns cererii armatei cu câte o propunere.
Din cei cinci competitori, Bell și Hughes au fost selectați pentru a construi fiecare câte un prototip.
Hughes a construit modelul 77/YAH-64A, un elicopter cu un rotor plincipal cu patru pale ce a efectuat zborul inaugural la data de 30 septembrie 1975.
Bell a prezentat prototipul Model 409/YAH-63A, care era un design complet diferit de AH-1 Cobra deși utiliza unele tehnologii de la cel din urmă.
În decembrie 1976, proiectul celor de la Hughes a fost declarat câștigător. Un dezavantaj major al prototipului Bell a fost rotorul cu doar două pale, ce se putea deteriora mai ușor decât rotorul cu patru lame al celor de la Hughes.
Un alt dezavantaj al design-ului Bell a fost trenul de aterizare în configurația unui triciclu cu o roată în față si două în spate. Armata americană a considerat ca această abordare ar conferi elicopterului mai puțină stabilitate la aterizare.
Astfel, Hughes AH-64 a intrat în stadiul de pre-producție și în 1981 Armata SUA a primit trei modele pentru testare.
Prima variantă de producție AH-64A a ieșit pe poarta fabricii în 1983. Un an mai târziu, Hughes a fost achiziționată de McDonnell Douglas în urma unei tranzacții în valoare de 470 milioane de dolari. Un deceniu mai târziu, în 1997, McDonnell Douglas a fuzionat cu Boeing devenind parte a "Boeing Company".
Design
Apache este echipat cu două motoare General Electric T700-GE-701C plasate pe fiecare parte a elicopterului deasupra ampenajelor. Cele două motoare pun în funcțiune un rotor principal cu patru pale și rotorul din coadă ce dispune tot de patru pale.
Cockpitul dispune de două locuri, al doilea scaun fiind plasat în spatele primului. Acest al doilea scaun este dedicat pilotului si este amplasat mai sus decât scaunul din față pentru ca pilotul să aibă o mai bună vizibilitate.
Scaunul din față este ocupat de copilot care îndeplinește și rolul de trăgător. Ambii membri ai echipajului pot pilota elicopterul în mod independent și ambii pot folosi armamentul pentru a ataca ținte în caz că situația o cere.
Motoare
Inițial, varianta de producție AH-64A a fost echipată cu două motoare General Electric T700-GE-701 turboshafts fiecare având o putere de 1.690 CP (1.260 kW).
Începând cu 1990, versiunile AH-64A/D au fost upgradate cu motoare mai puternice General Electric T700-701C, fiecare generând o putere de 1.890 CP (1.410 kW).
O altă upgradare a motoarelor s-a produs în 2004 când variantele AH-64D/E au fost echipate cu noile T700-GE-701D cu o putere de 1.994 CP (1,487 kW).
Varianta britanică a Apache, produsă sub licentă de AgustaWestland și denumită WAH-64 a fost echipată cu motoare Rolls-Royce Turbomeca RTM322 care sunt mai puternice decât cele americane ajungând la 2.100 CP (1.600 kW).
Conflicte
AH-64 Apache și-a făcut debutul în luptă în timpul invaziei americane din Panama (20 decembrie 1989 – 31 ianuarie 1990). Dar aceste avansate mașinării de război aveau să își arate adevărata valoare aproape un an mai târziu când au luat parte la primul lor conflict cu adevărat major: Războiul din Golf.
În timpul acestei intervenții americane în Irak, AH-64 Apache și-a demonstrat valoarea combativă și tactică pe care le posedă.
Elicopterele Apache au dat startul invaziei americane când în noaptea de 17 ianuarie 1991, opt aparate AH-64 acompaniate de trei elicoptere MH-53 Pave Low au zburat nedetectate la altitudine joasă și au distrus un complex irakian de radare utilizând rachetele Hellfire și făcând o gaură importantă în apărarea antiaeriană irakiană.
Aceste opt elicoptere Apache au tras primele focuri ale Operațiunii Furtună în Deșert (EN: Operation Desert Storm) asupra radarelor inamice deschizând astfel calea aeronavelor de vânătoare și a bombardierelor americane și aliate sa înceapă campania aeriană de bombardare a Irak-ului.
Utilizatori
- Egipt - Forțele Aeriene Egiptene (AH-64D)
- Grecia - Armata Elenă (AH-64A/D)
- India - Forțele Aeriene Indiene (AH-64E)
- Indonezia - Armata Indoneziană (AH-64E)
- Israel - Forțele Aeriene Israeliene (AH-64A/D)
- Japonia - Forța de autoapărare terestră japoneză (AH-64D)
- Kuweit - Forțele Aeriene ale Kuweitului (AH-64D)
- Olanda - Forțele Aeriene Regale Olandeze (AH-64D)
- Qatar - Forțele Aeriene ale Emiratului Qatar (AH-64E)
- Arabia Saudită - Forțele Terestre Regale Saudite (AH-64A/D/E) și Garda Națională a Arabiei Saudite (AH-64E)
- Singapore - Forțele Aeriene ale Republicii Singapore (AH-64D)
- Coreea de Sud - Armata Republicii Coreene (AH-64E)
- Taiwan - Armata Taiwaneză (AH-64E)
- Emiratele Arabe Unite - Forțele Aeriene ale Emiratelor Arabe Unite (AH-64D/E)
- Regatul Unit - AgustaWestland Apache
- Statele Unite - Armata Statelor Unite (AH-64D/E)
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
